NU EXISTA SIDA...

Nu exista SIDA, si nici nu a existat vreodata. Nu există pentru că nu există niciun virus HIV. Deci, dacă nu există pretinsa cauză, nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmaţiile pe care le-am făcut în cele mai importante aşezăminte medicale, începand din anul 1987, data la care presupusa SIDA şi-a făcut apariţia în Europa. 

Dar, să facem puţină istorie, pentru a înţelege mai bine toată această absurdă invenţie şi s-o luăm cu începutul. 

Terorismul mas-mediei in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986 dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987. 

Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu, a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup , unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie. Subsemnatul, ca sa de exemplu lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. 

Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite. Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu.. Am incercat sa iau legatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat, reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale. 

La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata de cativa potenti care care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor. Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific. Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof.Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, ar fi fost incluse in programele oficiale ale facultatii. Desi supraexpus – pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de idee ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila, ar putea fi controlata sau vindecata cu tehnici simple. Asadar am inceput sa aplic metodele mele holistice care cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct „Nucleele celulare energetice„ si „Alimentatia psiho-neuro-ortomoleculara”. 

In acelasi timp, in alta parte a lumii un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate. Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati, si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop? Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. 

Dar s-o luam in ordine. Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari , inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au demonstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA. 

Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultramanipulate de sistem. Dar atatia, si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde - premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine facuta. 

Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA, NU EXISTA. 

Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. 

La inceputul anilor 70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de „Bactrim” (in alte tari ca „Septrim”). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare. 

Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile – unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care in cursul milioanelor de ani de evolutie s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman. Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire . Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului. 

Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor, produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a prolifera si atunci apar acele boli oportuniste pe care „medicina oficiala” le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America. 

Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide. Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si paroducatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplator a fost la inceput legata de miscarea gay. 

Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul „ HIV” 

Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? 

Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, - in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo &coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi iar testul HIV nu releva decat nivelul de anticorpi. 

Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc; ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri. 

La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA, SIDA este, in realitate, varful unui aisberg care ne priveste pe toti. Bolnavii cred ca pot forta toate limitele biologice, fara a suporta consecintele, pentru ca sunt convinsi ca medicii au capacitatea de a-i vindeca. As fi iresponsabil daca n-as alerta societatea de pericolele la care ne supunem crezand astfel de lucruri. Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni. De exemplu , in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate. Veti intelege atunci, care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. 

Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (faca de care nimeni nu poate respira), este lezat atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importanta dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine, nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum. 

Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica... De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea “SIDA”. 

Sursa: www.ne-cenzurat.ro Un articol de Ioan ALEXANDRU

LUPTA CU RACEALA !!

M-am gandit, sa va impartasesc cateva remedii naturiste anti-raceala, avamd in vedere vremea inselatoare si cred ca majoritatea dintre noi am fost luati prin surprindere, prin urmare vreau sa va prezint cateva moduri simple, dar si placute, pentru a lupta cu raceala.

 Mere coapte Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de minute in cuptorul dinainte incalzit la 180 grade Celsius. Indata ce s-au racit, mancati-le pe toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza fortele de autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca dezinfectant.. 

Tratament cu cartofi Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia lasinusuri. Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un pachetel alungit si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o. 

 

Rondele de ceapa Aromaterapie pentru nasul infundat: uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma de ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra.

 

 Aburii si sanatatea Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficienta terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o oala de apa fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.

 

 Cafea cu aroma de cuisoare Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat suntcuisoarele: ele dezinfecteaza si potolesc durerea. Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si fierbeti-le o data cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.

Bai la picioare Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui.. Tineti picioarele intr-un lighean cu apa calda la 35C. Din trei in trei minute, adaugati apa fierbinte, pana cand temperatura din lighean atinge 40 grade Celsius. Daca nu aveti febra mai mare de 38,5 grade Celsius, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa depaseasca 38 grade Celsius. Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei, riscati sa aveti probleme de circulatie. 

 

Piper fiert contra temperaturii Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le sa fiarba la foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe toata durata zilei, luand cate o lingura. 

Zahar cu lamaie Bun contra tusei iritative: stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o bucatica de zahar si sugeti-o. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza faringele si activeaza secretia de saliva.

 

Supa tamaduitoare Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare si se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua cuisoare infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o bucata de telina, 2-3 morcovi, unpastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe de piper si se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala, se transeaza si se baga la loc in supa.  

Bautura de soc Scurteaza viroza: extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru zile si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier, componente esentiale pentru sistemul imunitar. Reteta unei bauturi fierbinti de soc: jumatate de litru de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta bine. Se asezoneaza cu douacuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul si coaja rasa ale unei portocaleproaspete. Indulciti cu miere. 

 

Nu uitati ghimbirul Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in clocot cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le amestecati in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare. 

 

Cataplasme cu diverse adaosuri Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbacsau de in, impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de ceapa, cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita.

   Sau inmuiati panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si acoperiti-o cu un prosop uscat. 

 

Hartia cu otet Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati pe ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata in jos. Ramaneti in repaos 20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un prosop cald. 

 

Gargara cu suc de aloe Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa aiba efect laxativ.

 

Sfecla si hreanul - la mare pret Elibereaza sinusurile infundate: beti zilnic 1/4 l suc de sfecla rosie, mancand alaturi 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase. Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii. 

 

Infuzie de patlagina Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune antibacteriana si dilata bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera si se infuzeaza 10 minute, dupa care se bea cu inghitituri mici. 

 

Nu chiar asa fierbinte Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda, daca veti bea un ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face faringele deja iritat sa sufere si mai mult. Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se inmulti.

 

PEISAJE COMESTIBILE

Fotograful englez Car Warner a creat o serie de fotografii ce utilizeaza alimentele pentru a crea scenariul.

Imaginile arata grote din sandwich-uri, paduri, plaje soare si cascade facute din fructe, legume si branza.

         Bucatarie italiana: legume, paste, branza.

Arborii sunt facuti din brocoli, mazare pitica, si usturoi. 

Muntii sunt facuti din  paine si norii din conopida.

Casele sunt din branza. 

Lazile si umbrarele sunt facute din paste.

Baloane din fructe si legume, copaci din brocoli, pietre din cartofi, satul e din branza, biserica din morcov...

Ingrediente italiene, caruta e din  lasagna, 

campurile din faina norii din  mozzarella, 

arborii din patrunjel si ardei iuti. In spate satul e din branza 

Ati observat muntele de paine ?

Grota aceasta e facuta din fructe de mare si morcovi pentru stalactite. Stancile sunt din paine.

Orez, nuci de cocos, diverse seminte, cerul e din foi de varza.

Foi de varza, cartofi dulci. 

Paine. 

     Marea e din bucati de somon si rocile din cartofi si paine. O barca din ardei iute completeaza tabloul.

   Champignoane, susan si alte cereale.

Padure din patrunjel si munti din cartofi.

MISTERELE MOSCOVEI - ORASUL SUBTERAN

Moscova este un oras imens, atat la suprafata cat si in subteran: galerii abandonate, catacombe, labirinturi, constructii secrete si adaposturi antiaeriene. Acest oras de sub pamanturile Moscovei este incarcat de mistere si legende, care se deschid doar pentru cei ce indraznesc a infrunta o calatorie periculoasa.

Pentru majoritatea locuitorilor Moscovei, tinutul subteran al capitalei este un teritoriu terifiant, periculos, in care legendele si miturile se impletesc cu marturiile incredibile ale oamenilor care, din intamplare sau nu, au patruns in aceste locuri neumblate de sute de ani. Pentru Vadim Mihailov, acest oras de sub Moscova reprezinta parte din viata lui. Zi de zi coboara sub pamanturi pentru a descoperi mereu altceva. “Este un loc minunat, in care secretele zac nedescoperite. Moscova are cea mai adanca si mai complicata retea de canale subterane din lume. Cum sa nu te bucuri, sa te minunezi si sa admiri asa ceva!”.

Pasiunea lui Vadim pentru misterele de sub pamant a inceput cand a implinit varsta de cinci ani. Cadoul primit atunci a fost unul special, unul care i-a marcat intreaga existenta si pe care nu il va uita niciodata. Tatal lui, conductor de metrou, i-a oferit o plimbare in cabina trenului subteran. Pustiul nu era suficient de inalt pentru a vedea bine peste tabloul de control, asa ca a trebuit sa suporte supliciul de a sta in varful picioarelor timp de mai bine de o ora. Insa nu s-a dat batut. Se uita cu ochii larg deschisi la lumea aceea subterana, luminata doar de farurile metroului.

Cand a implinit varsta de 12 ani, Vadim si prietenii lui au facut prima calatorie in “interiorul pamantului”. Nu a trecut mult si au facut prima lor descoperire importanta: un buncar din perioada stalinista, ingropat adanc sub Bulevardul Leningrad. La scurt timp, au urmat alte descoperiri incredibile, printre care depozitul abandonat al Institutului de Oceanografie. Acolo, baietii au gasit mai multe recipiente in care erau conservate in formol fel de fel de creaturi submarine. Si iata ca, pentru gasca de baieti, ceea ce parea initial un joc a devenit o pasiune. In 1991, Mihailov si prietenii lui au format asociatia “Cercetasii planetei subterane” sau, cum le spun moscovitii, “Sapatorii”. Acum, ei sunt celebri in intreaga Rusie si si-au castigat o reputatie deosebita printre aventurierii din intreaga lume. In cei douazeci de ani de cand tot “diseca pantecul Moscovei”, “Sapatorii” au descoperit lucruri extraordinare: taine ingropate de tari, secrete monastice si urme mai recente, lasate de autoritatile sovietice.

Incaperile mortii

Moscova, cu o istorie de aproape 900 de ani, a fost construita pe soluri aluvionare, de-a lungul malurilor mlastinoase ale raului Moscova. Pamantul nisipos a fost un teren favorabil ridicarii orasului la suprafata, dar si usor de sapat, pentru construirea nervurilor subterane. Si astfel, in timp ce orasul se dezvolta incet si sigur la lumina soarelui, in adancuri crestea un alt oras. Un oras sapat in pamant care, de-a lungul secolelor, s-a marit, formand o retea stratificata de tuneluri, hrube si galerii pe mai multe nivele.

Inca din secolul XV, sub Kremlin s-au construit pivnite si depozite subterane, pentru a ascunde cele mai nepretuite comori, bijuterii, carti antice si harti necunoscute. S-au sapat tuneluri care au servit in scopuri militare. In aceste tuneluri, aflate sub zidurile de aparare ale Kremlinului, din loc in loc erau plasate, in mod strategic, asa-zisele “camere de ascultare”. Aici, in timpul asediilor si navalirilor tatare, stateau iscoade care aveau sarcina de a asculta cu mare atentie, ca nu cumva inamicul sa se infiltreze in cetate pe sub ziduri, prin tuneluri. Sub pamanturile Moscovei s-au construit laboratoare si ateliere secrete ale alchimistilor. In secolul XX, mai multi arheologi rusi au sperat ca printre sapaturile de sub Turnul Suharev vor descoperi misterioasele laboratoare ale contelui scotian Jacob Bruce, un apropiat al tarului Petru cel Mare. Turnul avea o constructie neobisnuita pentru acele vremuri patriarhale ale secolului XVIII din Rusia, de aceea capatase o faima misterioasa. Printre moscoviti, se soptea ca sub zidurile cladirii, contele Bruce prepara potiuni magice in cautarea elixirului vietii si incerca sa prefaca metalele in aur. In acele laboratoare se crede ca se ascundea si faimoasa “carte a mortii” – “Nekronomicon”, in paginile careia se gaseau multe mistere ale universului.

De-a lungul secolelor s-au zidit temnite unde erau aruncati oameni care trebuiau sa dispara pentru totdeauna. In urma cu cativa ani, “Sapatorii” au dat peste doua cripte terifiante: o camera de tortura, construita, se pare, de Ivan cel Groaznic, si un loc de sinucidere in masa. “Am descoperit un bazin subteran de apa, din secolul XVIII, despre care auzisem mai multe legende. Se povesteste ca aici a avut loc o sinucidere in masa. Toti din echipa ne-am dat seama imediat ca acolo se intamplase ceva infiorator. Tensiunea noastra era aproape palpabila. Zeci de cranii se puteau vedea limpede pe fundul bazinului, care nu avea mai mult de doi metri. Eu sunt crestin ortodox, cu teama de Dumnezeu, si desi am vazut multe, am fost bantuit zile in sir de locul acela ingrozitor”. “Sapatorii” au parasit acea hruba in tacere si nu s-au mai intors acolo niciodata.

Se pare ca aceasta nu este singura “incapere a mortii” ascunsa in labirinturile de sub capitala Rusiei. Odata cu incoronarea lui Ivan al IV-lea cel Groaznic, in 1547, ca monarh al Rusiei, dinastia tarilor a devenit una dintre cele mai sangeroase, asa cum Europa nu mai vazuse de pe vremea imparatilor romani. Se spune ca, in 1580, tarul Ivan cel Groaznic, in nebunia lui, a sapat sute de metri in pamant pentru a construi o temnita secreta, cu camere de tortura, iar la final, toti muncitorii au fost omorati pentru ca nimeni sa nu stie vreodata unde se ascundeau ororile tarului.

Biblioteca secreta

Una dintre cele mai misterioase legende ale subteranului este cea legata de biblioteca suveranului Rusiei Ivan al III-lea. Marele cneaz se casatorea, in 1472, cu printesa Sofia Paleolog, nepoata ultimului imparat al Bizantului, Constantin Paleolog, pecetluind astfel transferul puterii de la Bizant catre Rusia. Ca zestre, printesa a adus de la Constantinopol o colectie de carti si manuscrise de o valoare inestimabila. Pentru a pastra aceasta comoara intacta, printesa Sofia a construit cu ajutorul arhitectului italian Aristotle Fiorovanti o biblioteca in subteranele Moscovei. Locatia era secreta si asa a ramas pana in zilele noastre.

Se spune ca mostenitorul tronului, Ivan cel Groaznic, ar fi descoperit comoara, insa chiar daca acesta ar fi adevarul, tarul nu a dezvaluit niciodata secretul, luandu-l cu el in mormant. De atunci, regele Sigismund al Poloniei, imparatul Napoleon si multi altii au incercat sa gaseasca biblioteca secreta.

Multi cercetatori rusi sustin ca aceasta ar fi fost distrusa in incendiile din Moscova, altii ca ar fi cazut victima jafurilor invaziei poloneze. Insa cea mai incitanta teorie este aceea conform careia biblioteca exista inca, adanc ingropata sub Kremlin. Unul dintre cei mai ferventi cautatori ai misterioasei biblioteci a fost arheologul si speologul rus Ignati Steletki. Timp de zeci de ani, chiar in timpurile terorii staliniste, el a explorat numeroase pasaje subterane aflate sub Kremlin, sub Manastirea Novodevicii si sub vechea cladire cunoscuta sub numele de Turnul Suharev. Conform teoriei sale, biblioteca se afla la al doilea sau al treilea nivel, dedesubtul Kremlinului.

In ultimii ani, “Cercetasii planetei subterane” au continuat cautarile bibliotecii, coborand si mai adanc in pamant, ajungand pana la sapte nivele sub Kremlin. Vadim Mihailov declara: “Cred ca biblioteca se afla, in continuare, sub Moscova, cel mai probabil intr-o camera construita in stil egiptean, si avem sperante mari sa

o gasim. Aceasta retea de tuneluri subterane este inca necunoscuta, dar asteapta sa fie descoperita”.

Metroul secret al lui Stalin

Astazi, metroul a devenit o parte integranta din viata omului si este putin probabil sa ne putem imagina o capitala fara un asemenea mijloc de transport. Metroul din Moscova este unul dintre cele mai frumoase din lume. Dar ce se ascunde cu adevarat in spatele peretilor de marmura, in spatele sculpturilor si mozaicurilor? Unul dintre zvonurile cele mai raspandite este cel despre asa-numitul “Metro-2″, construit in secret, in anii ’50, in timpul lui Stalin, sub numele de “cod D-6″. Oficial, acesta nu exista, practic insa, toata lumea vorbeste despre el. A trecut mai bine de o jumatate de secol de cand povestea “top-secret” a metroului 2 a aparut pentru prima data si, totusi, ea ramane o necunoscuta. Oficialitatile ruse nu au confirmat niciodata asemenea zvonuri, insa nici nu le-au negat.

Se spune ca lungimea lui, de aproximativ 150 de kilometri, o depaseste cu mult pe cea a metroului public actual, ca are patru linii si se afla adanc ingropat in pamant, la 200 de metri. Prima linie de metrou se presupune ca ar fi fost construita din ordinele venite direct de la Kremlin, pentru a crea posibilitatea autoritatilor, in caz de urgenta, sa fuga din oras. Acest sistem de transport subteran strict secret conecta Kremlinul cu toate institutiile strategice ale orasului, cu sediile KGB si cu aeroportul. Se pare, chiar, ca linia de metrou ajungea pana la casa de vacanta a tovarasului Stalin, situata in apropierea Moscovei. Ei bine, “Sapatorii” au gasit aceste tuneluri ale metroului 2! “Am descoperit chiar si o veche garnitura de tren care, cu putin efort, ar putea functiona din nou. Sinele metroului secret sunt ingropate in beton, astfel incat, in situatii extreme, tunelurile sale sa poata fi folosite si de automobile sau tancuri”, declara Vadim Mihailov, liderul asociatiei.

In 1941, statia de metrou public Maiakovski a gazduit ceremonia dedicata revolutiei din noiembrie, unde Stalin a tinut un discurs. Au fost zeci de martori care sustin ca in acea zi dictatorul si garda sa personala au ajuns la fata locului cu trenul, printr-unul dintre tunelurile secrete. Metro-2 a continuat sa se construiasca si sub Hrusciov, Brejnev si Gorbaciov. Potrivit zvonurilor, constructia lui continua si astazi.

Mutantii de sub Moscova

In urma cu un an, publicatia rusa “Pravda” anunta ca in subteranele Moscovei colcaie gandaci, viermi si alte insecte de dimensiuni gigantice. Asemenea creaturi fusesera surprinse de camerele de luat vederi ale aceluiasi Vadim Mihailov si ale echipei sale de temerari. Inca de acum cativa ani s-a zvonit prin Moscova ca in subsoluri misuna sobolani imensi, de marimea pisicii. Totusi, acest fapt nu a fost niciodata confirmat.

“Sapatorii” povestesc ca in subterane au descoperit o flora si o fauna cel putin stranii: viermi de cinci centimetri, lacuste de marimea unei farfurii, gandaci foarte mari, complet albi, pesti orbi, lipsiti de solzi, ciuperci acide.

Oamenii de stiinta au declarat ca nu au mai vazut asa ceva si ca acestea ar fi putut aparea datorita unor mutatii genetice. Modificarile sunt generate, probabil, de apele subterane ale capitalei ruse, care formeaza un “cocktail” de substante toxice. Toate reziduurile de la suprafata se scurg in subteran: benzina, ulei de masina, detergenti, substante de uz casnic. Astfel, nu este de mirare daca in apele subterane poti regasi toate elementele chimice din tabelul lui Mendeleev si ca aceste ape sunt populate de creaturi de domeniul science-fiction.

Mai mult decat atat, o cauza in plus ar putea fi si deseurile radioactive depozitate in subteran inca din perioada stalinista. Conform relatarilor lui Vadim Mihailov, echipa lui a descoperit, in urma cu ceva vreme, chiar sub zidurile Universitatii de Stat din Moscova, aproximativ 350 de kilograme de material radioactiv. “Era depozitat in niste recipiente rasturnate si care curgeau”, isi aminteste Vadim. “Am anuntat imediat autoritatile si in cateva ore, deseurile au disparut. Totusi, unde oare, daca nu tot in aceleasi subterane neumblate si nestiute?!”.

Cimitirele de sub pamant

In aceleasi subterane ale Moscovei s-au asezat oseminte, formand adevarate necropole sub oras. Galeriile metroului actual din capitala rusa sunt sapate dedesubtul mai multor cimitire. Poate de aici si ideea ca unele statii sunt bantuite de spirite, iar in altele poti simti energii negative foarte puternice.

Una dintre statiile de metrou cu un asemenea renume inspaimantator este “Sokol”. In locul unde astazi se afla intrarea la statia “Sokol”, in secolul trecut se gasea o manastire. Dupa revolutia bolsevica, in Rusia s-a instaurat asa-numita “Teroare Rosie”, cand au fost vanati si impuscati fara judecata mii de oameni. In 1919, in curtea acestei manastiri au fost executati in mod barbar, de catre membrii temutei CEKA, mai multi preoti si ofiteri din armata tarista.

Sufletele celor ucisi au ramas la un loc cu trupurile ce si-au gasit sfarsitul, si aparitiile lor fac subiectul unor povesti inspaimantatoare, spuse chiar de lucratorii de la metrou. Sunt multi cei care sustin ca au senzatia ca sunt mereu urmariti din intunericul tunelului. Nu odata, mecanicii au vazut pe sinele metroului din statia “Sokol” siluetele stravezii ale unor soldati, din ale caror trupuri curgea inca sange.

Statia “Arbat”, din centrul vechi al Moscovei, a dobandit, de asemenea, o faima aparte. Nu numai pentru arhitectura ei deosebita si pentru bogatia monumentala a decoratiunilor, ci si pentru faptul ca aceasta statie este prima in statistica de sinucideri. Conform evidentelor politiei metroului din Moscova, in statia “Arbat” s-a inregistrat cel mai mare numar de oameni care si-au luat singuri viata. Psihologii rusi au ajuns la concluzia ca acest loc are o puternica incarcatura negativa, probabil datorita faptului ca in secolul XVIII aici exista un cimitir stravechi. Astfel, influenta apropiatei necropole continua sa se manifeste si astazi.

Vadim Mihailov a relatat o experienta incredibila traita de el insusi. “S-a intamplat in urma cu doi ani. Echipa noastra examina structurile de sub statia de metrou “Arbat”. Deodata, prin tavan a aparut silueta translucida a unei femei. Avea mainile impreunate, ca si cum ne-ar fi implorat sa o ajutam, iar chipul ei exprima spaima. Apoi, brusc, o forta misterioasa, nevazuta, a inceput sa o traga in jos, catre pardoseala din beton. Desi femeia parea sa opuna rezistenta, a fost absorbita in podeaua tunelului. Noi toti am vazut-o. Eram ca paralizati de spaima. Dupa ce ne-am revenit, am rupt-o la fuga. Abia la suprafata am observat ca unul dintre baieti, in intuneric si in groaza de care eram stapaniti, se lovise puternic la cap. Am mers de urgenta la spital. In timp ce stateam in sala de asteptare, o ambulanta a sosit si asistentii au scos o targa cu un cadavru. Pentru noi, era al doilea soc din acea seara: cadavrul era al femeii pe care o vazuseram in subteran! Din discutiile cu personalul medical, am inteles ca femeia murise din cauza leziunilor interne, cu o ora in urma. Se aruncase in fata trenului, la statia de metrou “Arbat”. Socant, dar exact cu o ora in urma, o intalniseram noi, in tunelul de sub aceeasi statie!”.

In fiecare zi, moscovitii pasesc peste aceasta lume ascunsa, necunoscuta si misterioasa. Cel mai experimentat explorator al subteranului din Rusia, Vadim Mihailov, considera ca lumea subpamanteana este poarta catre o alta lume: o lume paralela. Omul strabate distante imense pentru a explora spatiul cosmic, dar spatiul subpamantean, aflat mult mai aproape, fascinant si misterios, este de multe ori abandonat in intuneric.

Sursa: Formula-as.ro, un articol de Natasa Galche

DE CE TREBUIE SA IUBIM ROMANIA? part. II

Bine v-am regasit dragii mei prieteni, in articolul de astazi vom continua cu dulcea noastra Romanie, cea cu care ar trebui sa ne mandrim. Dar intr-o alta ordine de idei, eu cred ca urmatoarele fotografii fac mai mult decat 1000 de cuvinte.

Ruinele Curţii Domneşti Târgovişte

Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea Neamţ

În poemul ”Muma lui Ştefan cel Mare”, poetul Dimitrie Bolintineanu prezintă momentul sosirii domnitorului la Cetatea Neamţ după Bătălia de la Valea Albă, unde fusese învins de turci.

Castelul Huniazilor (Corvinilor), Hunedoara

Mausoleul eroilor de la Mărăşeşti

Este un monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial - “Întru slava eroilor neamului”.

Mausoleul se află pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfăşurat luptele de la Mărăşeşti, soldate cu victoria trupelor române.

Iaşi – Palatul Culturii

Constanţa – Portul Tomis

Bucureşti – Mausoleul şi lacul din Parcul Carol 

Dunărea la Cazane (un sector din Defileul Dunării la trecerea prin Munţii Carpaţi) 

Sibiu – Piaţa Mare 

(Capitală Culturală Europeană în anul 2007) 

Bucureşti – Palatul Parlamentului

Teatrul Naţional

Opera Naţionala

Din Parcul Herăstrău există o poartă de acces în muzeu, Poarta Mioriţa. 

Statuia regelui Decebal 

(Este sculptată într-o stâncă pe malul Dunării, în apropiere de oraşul Orşova. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa – 55 m.) 

Mănăstirea Horezu

Cea mai de seamă ctitorie a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, fiind reprezentativă pentru stilul brâncovenesc.

Mănăstirea Curtea de Argeş

Este unul din cele mai celebre monumente de arhitectură din Ţara Românească zidită în timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521) care dorea o măreaţă mănăstire, menită să întreacă în frumuseţe tot ce se făcuse până atunci. Legenda spune că pentru a se putea construi această mănăstire, Meşterul Manole şi-a zidit soţia, Ana, între ziduri.

Mănăstirea Bârsana, Maramureş

(Bisericile din Lemn din Maramureş sunt recunoscute pentru turlele înalte deasupra intării şi pentru acoperişul masiv.) 

Suntem  aici  de  peste  2 000  de  ani.

Ulpia Traiana Sarmizegetusa

(capitala Daciei romane)

Sarmizegetusa  Regia – Munţii Orăştie

(capitala Daciei)

Cimitirul Vesel din Săpânţa, jud. Maramureş

Este faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanţe umoristice, persoanele respective.

Barajul şi Lacul Vidraru

Lacul Vidraru este un lac de acumulare pe râul Argeş.

Drumul care trece pe barajul Vidraru este spectaculosul Transfăgărăşan. 

«Într-o țară așa de frumoasă, 

c-un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie, și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: "Sunt român!"»

                                                                 “România pitorească”, Alexandru Vlahuţă